Retragerea lui Ştefan cel Mare

După mai multe zile de mers, toți erau obosiți, flămânzi, prăfuiți. Caii abia mai tropăiau. În stânga nimeni, în dreapta nimeni, nici țipenie … Ținutul era îmbietor, pajiștile proaspete și înflorite, numai colbul drumului le chinuiau nările și ochii. În stânga nimeni, în dreapta nimeni, nici țipenie… Ştefan cel Mare în sfârșit se hotărî: „Aici ne oprim!”
Duseră caii în pajiște, ridicară corturile, făcură focurile, își spălară hainele la râu, mâncară și se veseliră, și adormiră duși. Dimineața, nici cai, nici haine, nici corturi…
În stânga nimeni, în dreapta nimeni, nici țipenie …