Într-o seară, colindând de unul singur pe stradă şi fiind uşor matolit, marele Eminescu este oprit de un sergent. Pentru a-i face dovada că este într-adevăr el, Eminescu, poliţaiul îi cere să-i compună pe loc patru versuri. Eminescu se conformă:
„Iar tu, sergent de stradă
Cu fluierul la gât
Mai suflă-n p…a mă-tii,
Să-ţi ţie de urât.”
