Urmările războiului

Azi dimineață mă așez în troleibuz lângă un bătrân care mă tot lovea cu cotul aşa că îl întreb:
– Ce tot aveți, domnule, cu cotul ăla?
– Aaa, zice, e un vechi traumatism. Îl am din război.
Mă mut de lângă el pentru că nu mai suportam și mă nimeresc tot lângă un bătrân care mă lovea cu genunchiul, de data asta:
– De ce tot dați din genunchi? îl întreb răstit.
– E un traumatism, zice. Îl am din război.
Așadar mă mut din nou, nimeresc, bineînțeles, lângă alt bătrân care scutura violent din mână.
– Îl aveți din război?! întreb exasperat.
– Nu, l-am scos din nas, dar nu mi se dezlipește.