E bine, e bine, e foarte bine

Povestea spune că un rege african avea un prieten foarte bun din copilarie. Acest prieten avea obiceiul ca indiferent de situaţia în care se afla să reacţioneze la fel: „E foarte bine!”. Într-o zi, regele şi prietenul său se aflau la vânătoare. Prietenul încărca şi pregătea armele pentru rege. Din greşeală, o armă s-a descărcat şi i-a spulberat regelui unul dintre degete. Examinând situaţia, prietenul a remarcat ca de obicei:
– E foarte bine!
Auzind acest lucru regele a replicat:
– Nu, nu e bine deloc!
Şi a ordonat ca prietenul lui să fie aruncat în închisoare. Un an mai târziu, regele vâna într-o zonă aflată la marginea regatului său şi urmărind prada a fost capturat de canibali, care l-au dus în satul lor. L-au legat de un proţap şi se pregăteau să-l „prepare”. Unul dintre canibalii care vroiau sa dea foc “grătarului” a observat că regele nu avea buricul degetului mare. Fiind superstiţiosi, aveau ca regulă să nu mănânce pe nimeni care nu era… întreg. În concluzie l-au eliberat pe rege. La întoarcerea acasă, regele şi-a reamintit de întâmplarea de la vânătoare când îşi pierduse degetul şi, cuprins de remuşcări, a ordonat ca prietenul lui să fie eliberat.
– Ai avut drepate…, i-a spus regele prietenului proaspăt eliberat,… a fost foarte bine că mi-am retezat degetul!
Şi a început să-i povestească păţania cu canibalii.
– Îmi pare foarte rău că te-am trimis la închisoare atâta vreme. A fost urât din partea mea să fac acest lucru.
– Nu, a replicat prietenul, „Este foarte bine!”
– Ce vrei să spui cu asta, „Este foarte bine?!?” Cum poate fi bine să-ţi trimiţi prietenul la puşcărie un an?
– Dacă n-aş fi fost în puşcărie, aş fi fost cu tine, la vânătoare…