Câinele şi iepurele

Fumam pe terasa din spate când apare câinele meu de sub gardul vecinului cu ceva animal alb în gură, mândru, loial, mi-l aduce și mi-l pune în fața mea: era iepurele campion al vecinului, ceva rasă cu pedigree din Germania, cu care umbla la concursuri, expoziții… Era mort de-a binelea, înota în balele câinelui și era foarte murdar. Iepurele valora cam 50.000 euro… După „corecția” dată câinelui m-am întors la iepure… și mi-a venit o idee; L-am băgat în chiuvetă, l-am spălat bine de pământ și balele câinelui și l-am uscat cu uscătorul de păr al mamei. Apoi am urcat pe poteca vecinului, i-am făcut un culcuș din paie iepurelui în cușcă, l-am pus în pat și am închis ușa cotețului.
După-masă vine vecinul acasă… La vreo 5 minute se aude gălăgie, larmă, înjurături… Ca un bun vecin, mă duc să mă interesez care-i problema. Stăm ca doi proști în fața cuștii iepurelui și are loc următorul dialog:
– Uită-te, băga-mi-aş!
– Ce s-a întâmplat? A murit?
– A murit! Acu două zile l-am îngropat și iar e aici…