Viaţa de la om la maimuţă

În prima zi, Dumnezeu a creat câinele şi i-a zis:
– În fiecare zi să stai în uşa casei şi să latri la oricine intră în casă sau trece prin faţa ei. Pentru asta îţi dau 20 de ani de viaţă.
Câinele i-a răspuns:
– E prea mult timp pentru a sta şi a lătra. Ce-ar fi să-mi dai doar zece ani şi să-i păstrezi pe ceilalţi zece?
Şi Dumnezeu a fost de acord. A doua zi, Dumnezeu a creat maimuţa şi i-a zis:
– Înveseleşte-i pe oameni cu maimuţărelile tale şi fă-i să râdă. Pentru asta îţi dau o viaţă de 20 de ani.
Maimuţa a zis:
– Să mă maimuţăresc 20 de ani? Asta-i destul de mult! Ce-ar fi să-ţi dau 10 ani înapoi cum a făcut şi câinele ?
Şi Dumnezeu a fost de acord. A treia zi, Dumnezeu a creat vita şi i-a zis:
– Tu să mergi toată ziua pe câmp cu ţăranul, să suferi de arşiţa soarelui, să ai viţei şi să dai lapte să poţi întreţine familia ţăranului. Pentru asta îţi dau 60 de ani de viaţă.
Vita a răspuns:
– Asta e o viaţă destul de grea, şi tu vrei ca eu să trăiesc 60 de ani? Ce-ar fi să păstrez 20 şi să-ţi înapoiez 40?
Şi Dumnezeu a acceptat şi de această dată. În ziua a patra, Dumnezeu l-a creat pe om şi i-a zis:
– Mănâncă, dormi, căsătoreşte-te şi bucură-te de viaţă. Pentru asta îţi dau 20 de ani.
Dar omul a zis:
– Numai 20 de ani ? Este posibil să-mi dai mie cei 20 de ani ai mei, cei 40 pe care ţi i-a înapoiat vita, cei 10 de la maimuţă şi 10 de la cîine, pentru a avea o viaţă de 80 de ani?
– Sigur! a zis Dumnezeu, tu ai cerut-o!
Acesta este deci motivul pentru care în primii 20 de ani mâncăm, dormim, ne jucăm şi ne distrăm. Următorii 40 de ani muncim ca sclavii în soare ca să ne întreţinem familiile. După care ne maimuţărim timp 10 ani ca să ne bucurăm nepoţii. Iar ultimii 10 ani îi petrecem pe prispa casei lătrând la toată lumea.