Sfântul Petre şi milosul din deşert

Sfântul Petru mergea prin deşert şi murea de sete, de foame, şi se întâlneşte cu un om care mânca dintr-o pâine. Se gândeşte:
– Dacă rog omul acesta să-mi dea şi mie să mănânc şi îmi dă, atunci îl iau în Rai cu mine.
Îi cere de mâncare şi primeşte. Se gândeşte apoi:
– Dacă rog omul acesta să-mi dea şi mie să beau o gură de apă şi îmi dă, atunci îl iau în Rai cu mine.
Tipul îi dă apă după care scoate o ţigară şi trage un fum. Sfântul Petru se gândeşte:
– Dacă rog omul acesta să-mi dea şi mie să trag un fum şi îmi dă, atunci îl iau în Rai cu mine.
Tipul ăi întinde ţigara. Trage Sfântul Petru un fum şi îl anunţă pe străin:
– Măi omule, eu sunt Sfântul Petru şi pentru că aşa ai fost aşa de bun în purtarea ta te iau în Rai cu mine!
La care omul:
– Tare iarba, nu!?