Scrisoarea unui pușcăriaș pentru mama lui după o sută de zile de cazare la beciul domnesc:
Draga mamă,
Ți-am scris până acum 20 de scrisori, da’ mi le rup gardienii, cică de ce îi înjur în ele. Sper ca pe asta să nu o mai rupă dobitocii, idioți analfabeți. Pe asta nu au cum să o mai rupă gardienii, că după ce o scriu, o înghit şi apoi o vomit înapoi.
Știi cât de mult îți doreai să fiu fetiță? Eh, de trei săptămâni ți s-a împlinit visul. Stau în celulă cu doi colegi. Cel din fața mea e înalt iar pe cel din spate nu-l văd da’ mă doare tare. Pe unii, gardienii îi bagă în carceră, pe alţii în infirmierie. Pe mine mă bagă în… mă rog, tu să mă aştepţi crăcănat.
Mâncarea arată foarte bine, de trei ori pe zi ne aduc poze cu ea. Fideaua din supă e aşa de tare încât un coleg s-a spânzurat cu ea. Masa de prânz are un conţinut bogat de fier: tăblie, patru picioare şi cuie. Masa de seară este bogată în apă de la igrasia de pe pereţi aşa că mai bine ne culcăm.
Eu când primesc bătaie nu pot să dorm. Ştii ce zgomot face muchia toporului peste dinţi. Voi ieşi din pârnaie chiar de ziua mea. Îţi vine să crezi că voi sărbători cea dea 69-a aniversare în familie?
Ieri am avut un schimb de experienţe cu colegii noştri din Jilava. Adică gardienii lor ne-au bătut pe noi, iar ai noştri pe ăia. Dup-aia am încins un fotbal. Eu am fost mingea. Pe unii îi bat în cap până când înnebunsc. Şi pe mine m-au bătut dar am scăpat. Acum stau bine mersi în trenul de pe cerul subacvatic şi îmi ling penele că aşa fac rinocerii când miorlăie, nu!?
Duşuri fac numai seara, în rest facem robineţi, chiuvete, capace de WC. Baie facem zilnic iar de Revelion ne-au dat şi drumul la apă.
Am pregătit şi o piesă de teatru. Gardienii sunt boierii iar noi toţi Gheorghe Doja. Mă pregătesc să evadez şi m-am apucat de săpat un tunel. Aşa că spune-mi unde ţi-a dat statul teren ca să ştiu unde să ies.
Când vine un coleg nou, îl mângaiem, îi rupem folia protectoare de la cacao şi îi spunem: „Amigo! şi eşti ca noi”.
Mai spune şi tu când trimiţi pânze de bomfaier în chifle. La câte am înghiţit evadam din toate celulele puşcariei. Stăm într-o celulă de doi pe trei şi avem paturi suprapuse. Vreo 15. Abia încăpem pe lângă ele. Mă ţin ăştia numai în picioare. De-aia am făcut varice. Abia aştept să mă odihnesc pe scaunul electric. Chiar, cât mai e kilowatu’ să ştiu ce pagubă le fac.
Uneori mă gândesc la nevastă-mea. Acum mă apucă dorul de ea. Au bă Dorule nu mă mai strânge aşa tare, da-o-ncolo de treabă.
Gardienii sunt de treabă. Îmi dau tot ce trimiţi tu în pachet. Dar nu îmi mai trimite atâta bătaie.
Ieri s-a lăsat frigul. Directorul închisorii a luat ăasuri să luam zece perechi de bocanci fiecare. În gură.
Deci cam asta e tot, nu uita să îmi scrii şi tu înapoi.Cu drag,
Copilu’ tău.
