Regele animalelor

Într-o dimineaţă se trezeşte leul nervos, pleacă de acasă şi dă nas în nas cu vulpea:
– Tu-ţi gâtu mătii, cine e regele animalelor?
– Tu, ttu, tttu eşti, măria ta, zice vulpea, udă de frică.
Mai merge şi dă peste lup:
– Ia zi mă fraiere, cine e regele animalelor, că-ţi mănânc ficaţii acu!
– Măria ta, zice lupul, galben de frică.
Mai merge el… până dă într-o poiană de elefant care mânca liniştit nişte iarbă:
– Ia zi mă, umflatule, cine e regele animalelor, că-ţi scot inima acu.
Elefantul îl prinde cu trompa după cap, îl izbeşte de vreo câţiva copaci şi-l lasă lat în mijlocul drumului, păscând în continuare netulburat. Leul stă incoştient vreo juma de oră şi apoi pleacă şchiopătând şi mormăind:
– Ei dacă nu ştii, nu ştii şi gata, nu trebuie să devii violent!